Gripa porcină, manual de manipulare în masă

Mă aşteptam ca familia lui Toni Tecuceanu să reacţioneze. Era evident că diagnosticul precipitat pus de medici, şi comunicat de Adrian Streinu Cercel după deces, să devină controversat după ce se vor linişti apele. Apele nu s-au liniştit şi semnele de întrebare au apărut. Familia ştia că plămînii lui Toni erau afectaţi de o răceală netratată. Primele două teste legate de virusul A H1N1 au ieşit negative. Abia al treilea a ieşit pozitiv. Nici familia, nici prietenii, care au stat împreună cu Toni, în ultimele săptămîni nu s-au contaminat. Vedeţi aici povestea fratelui lui Toni. Şi ştiţi ce s-a întîmplat după. Cum s-au aglomerat spitalele. Cum oamenii, neîncrezători pînă atunci în autorităţi, şi pe bună dreptate, au hotărît să îşi facă vaccinul. Nu mă interesează să îmi exprim o opinie, pro sau contra vaccin. Nici nu sunt adepta teoriilor conspiraţioniste. Însă nici nu sunt de acord cu politica lui: "faceţi aşa pentru că aşa zicem noi. Iar noi ştim". Pentru că nu au făcut pînă acum dovada că "ştiu". Mă mai întreb de ce, aceiaşi oficiali., au avut nevoie de exemplul unei persoane cu notorietate pentru a se face ascultaţi. De ce oamenii nu aveau deja încredere în autorităţiile medicale. Sunt unele voci care îi fac, pe cei care refuză să se vaccineze, iresponsabili. Eu nu m-aş pripi. Naţiunea suferă de multe boli astăzi, dar nu poate fi acuzată de paranoia în masă. Cei mai mulţi doar îşi pun cele mai fireşti întrebări. Şi bine fac. Instinctul meu îmi spune că Toni a fost doar un vehicul. Măiestuos folosit, potrivit tehnicilor de manipulare. Grotesc, în toate celelalte accepţiuni. Şi după cum spuneam. Poporul nu suferă de paranoia. Mai degrabă suferă de teamă, pe lîngă neîncredere. Teama i-a împins să stea la cozi interminabile pentru a-şi lua vaccinul. Nu încrederea.

Cine a tras în noi?

Pentru că anul acesta Crăciunul meu a însemnat şi muncă, am vizionat mai multe documentare, filme, legate de Revoluţie. Cele mai bune dintre ele au fost difuzate de canale străine. Sau au fost realizate/produse de posturi străine de televiziune şi difuzate de ale noastre. Căci altfel, televiziunile din Romînia au tratat superficial subiectul. În opinia mea, talk-show-rile şi-au pierdut de mult relevanţa. Iar filmele montate sunt aceleaşi de acum un an, acum doi ani. Oricum, sunt doar cîteva zile pe an dedicate evenimentului. După 20 de ani am încercat să îmi formez o opinie. Nu am reuşit. Eram prea mică atunci. Documentarea nu este suficientă acum. Mă doare sufletul pentru părinţii care şi-au înmormîntat copii în 1989. Mă doare sufletul pentru toţi cei care au umplut închisorile înainte de 1989. Este revoltător procesul Ceauşeştilor (am citit cu grijă stenogramele) este de prost gust decizia de a-i împuşca. O grămadă de anchete ar trebui redeschise. De fapt, multe ar trebui, mai întîi, deschise. Mulţi dintre călăii de atunci sunt activi şi astăzi. Procesul comunismului rămîne doar o sintagmă ,folositoare in campaniile electorale. După 20 de ani , s-ar fi impus o cercetare mai profundă. Probabil , mulţi gîndesc că este tardiv. Că demersul ar fi inutil. Că ar trebui să privim înainte, şi nu altfel . Afirmaţii corecte, în condiţii corecte. Nu şi la noi însă. Aici nimeni nu a făcut curăţenie după 1989. S-a născut un stat nou, dar mizeria veche s-a păstrat. Securitatea joacă încă cărţi mari. În plus, doar dacă înţelegem şi ne cunoaştem istoria avem şansa să nu o mai repetăm. Dar noi nu mai cercetăm. Că e tîrziu. Că sunt interese de neatins. Aşa cum punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara rămîne doar o iluzie. .

Hai cu Voicu!

Dacă ar reuşi să ducă un dosar pînă la capăt? Să îl trimită apoi în instanţă, bine argumentat, iar justiţia să vină, în fine, cu sentinţa. Sentinţa corectă. Ar fi vorba despre peşti mari. Iar Băsescu ar rămîne în istorie. Nu asta ar trebui să îşi dorească acum cel mai tare? Altă miză nu are. Dosarul senatorului Cătălin Voicu, cu toate ramnificaţiile sale, ar satisface inclusiv aşteptările Comisiei Europene. Cătălin Voicu este cercetat pentru că ar fi "pretins şi primit sume de bani de la oameni de afaceri pentru soluţionarea favorabilă a unor cauze civile şi penale aflate pe rolul organelor penale". Trafic de influenţă. Sunt implicaţi judecători, politicieni , oameni de afaceri... Înseamnă nume precum Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, Dumitru Iliescu...Ar atinge interese din structuri precum servicii de pază, servicii secrete, structuri ale Ministerului de Interne..Dar au fost alţii mai deştepţi care au urmărit personajul şi au scris despre asta cu mult înainte ca dosarul să se afle în lucru la DNA. Nu îmi fac iluzii în ceea ce îl priveşte pe Băsescu. Nu există niciun indiciu, care să mă facă să cred că o să dea undă verde unor dosare grele precum acesta. Interesele se întrepătrund, e veşnica mea teorie. Însă e strigător la cer să avem astfel de oameni în senatul României. Dar dacă totuşi Băsescu ...Măcar pentru că ar lovi în tabăra adversă. Dacă totuşi procurorii şi-ar face treaba pînă la capăt. Şi bine. Dacă totuşi...

Cea mai precisă predicţie

După cum evoluează lucrurile, scenariul enunţat de ziarul Bursa, a doua zi după alegeri, pare din ce în ce mai verosimil. Nu aş vorbi despre asta dacă nu mi s-ar fi părut incredibilă analiza publicată de Bursa, mai ales că ea a fost trimisă la tipar înainte de exit pollurile de la ora 21, de duminică seara. Astfel că, Bursa doar bănuia că rezultatele vor fi strînse, şi mai ales că niciun partid nu o să accepte victoria celuilalt. Mai mult, ziariştii au o teorie legată de ce s-ar întîmpla dacă s-ar ajunge la renumărarea voturilor. Deşi apocaliptică, este incredibilă predicţia! Şi tot mai precisă. Citiţi şi vă convingeţi.

Sistemul lor a funcţionat mai bine

Aseara nu a fost fraudă. Aseară a fost dansul ielelor. Au fost pupături, îmbrăţişări, şampanie şi zîmbete largi. Tîrziu a ajuns informaţia la PSD că votul a fost fraudat. De fapt, a ajuns numai cînd au avut certitudinea că numărătoarea le era iremediabil defavorabilă. Aseară, dacă l-ai fi tras pe Geoană de mînecă să îi spui că este furat, te-ar fi trimis la plimbare. Era preşedinte. Astăzi s-au trezit. S-a trezit şi Ponta, dar parcă ceva mai greu. Spusese deja că din păcate sistemul de fraudare al PD-L a funcţionat mai bine decît cel al PSD.

Timişoara, Timişoaraaa

Uite şi ceva cu adevărat frumos. Nu scandări suspecte auzite în Piaţa Operei de 1 decembrie. Nu dispută politică. Nu reacţii la gesturi politice. Doar recunoştiinţă. S-a întîmplat ieri pe stadionul Poli Timişoara la meciul cu Pandurii. De ce pot să bag mîna în foc că pe stadionul din Ghencea, sau în Groapă nu vom vedea niciodată un astfel de spectacol?

Cei mai buni păpuşari...

Nu înţeleg cum pot unii să mai fie astăzi pătimaşi. Susţin un candidat, se frămîntă, transpiră...Îi ceartă pe cei care au ales să nu meargă la vot, dau lecţii de responsabilitate. O parte sunt naivi, desigur. Vorbesc depre dreptul cîştigat la Revoluţie, sunt influenţaţi de prieteni, de familie, cască gura la cîte un domn gelat care apare la tv şi decid că votul este de fapt o obligaţie. Mulţi habar nu au ce votează. Nu au avut nici timp, nici disponibilitate să se informeze. Alţii sunt lucizi şi spun că nu există niciun candidat care să îi reprezinte. Mai sunt cei revoltaţi împotriva televiziunilor şi a jocurilor lor. Împotriva sondajelor. Ei aleg să voteze contra mass-media. Starea mea de azi se traduce prin detaşare. Am fost suporter în 2004, acum nu mai sunt deloc. Fie ca păpuşarii cei mai iscusiţi să cîştige! Dacă nu mă reprezintă pe mine, sau pe tine, cu siguranţă vor reprezenta majoritatea. Cei care nu pot accepta asta, ar face bine să îşi facă bagajul.