A iesit cu pistolul la plimbare

Azi dimineata, 10.20, in drum spre munca. Ma urc in graba in primul autobuz care trece prin statie. De regula, mai mustacesc si nu aleg masinile RATB-ului cele vechi si ruginite, pline de fum si de doamne in varsta, grabite spre piata. Era tarziu. Mi-am spus ca am putin de mers, vreo trei statii. Urma sa iau un tramvai, care ma duce pana la munca. Rutina, ati putea spune. Si eu zic la fel. De asta am mereu o carte cu mine in drum spre serviciu. Si tot rutina ramane. O lupta permenenta pentru un colt si o bara de care sa te sprijini, vesnicele manele care se aud de la mai stiu eu ce telefon, aceleasi mirosuri si aceleasi discutii. Dar cred ca incepeti sa subestimati Bucurestiul! Revin, azi dimineata...Mai aveam cam doua statii pana sa cobor. In stanga autobuzului aud lovituri repetate. si din ce in ce mai puternice. Nu ma sinchisesc la inceput. Banuiesc ca sunt niste baietasi dintre cei tunsi dupa modelul galeriei Steaua, cu adidasi albi si borseta de cosmetice, in loc de geanta. Dar, nu. Loviturile se aud mai tare si oamenii incep sa tipe in jurul meu. Ridic nasul, si ma uit pe geam. Vad un Audi in stanga, cu usile din fata deschise. In secunda doi, vad ca la usa autobuzului soferul isi primea o ranga, dintre cele administrate si mai devreme, doar ca de autobuzul pe care il conducea. Tipetele s-au intetit. Colegii de autobuz bolboroseau cum ca cel cu Audi ar fi vrut sa intre in fata autobuzului, ca soferul nu l-a lasat... Cam atat pana sa ma ia si pe mine ameteala. Baietasul sofer al masinii Audi a lasat ranga, s-a dus spre masina. M-am trezit ca il urmaream cu privirea si ca ochii mei s-au oprit taman... in teava unui pistol. Primul gand a fost: "ma uit prea insistent, prea lung, Romana, intoarce capul!" Nimic. Ca tampa, ma uit mai departe: o trage, nu o trage. Stiu doar ca am coborat cu o statie mai devreme. Ca am pornit pe jos si ca Audi-ul a disparut cata-i clipi. Mai adaug ca in tot timpul asta nu am vazut nicio masina de Politie si ca militia nu a primit nicio reclamatie in acest sens, pana pe la ora 12 cand am verificat eu. Sunt multe de spus. Dar reactiile, celor carora le-am povestit intr-o doara ce mi-a fost dat sa vad, spun totul. "Ah, bucurestiul!, Poate stau babele in casa din cauza sperieturii!, Nu ai filmat cu telefonul?" Si...si cam atat.