luni, 26 mai 2008

Masura scirbei mele!

M-am tot gandit daca sa mai scriu, sau nu. Daca nu ar fi mai bine sa renunt. Preocuparile mele s-au indepartat mult de ceea ce intentionam sa fac aici. Mi-am dat seama ca nu mai rezonez cu nimic din ce se intampla in jurul meu. Este un chin pentru mine pana si sa citesc un sondaj de opinie. Ma tirai in susul si in josul stirii pana imi tocesc coatele si genunchii. Si tot nimic. Mintea refuza sa inteleaga ceva, sa retina vreun nume de candidat, vreo platforma, sau vreo strategie. Nu am fost mereu asa. Ca ziarist, eram mereu treaza in preajma campaniei electrorale. Era o placere sa ma situez mereu de partea cealalata, sa atac Puterea. Atat cat puteam sa o fac. Acum, imi dau seama ca nici macar nu am habar cine candideaza si daca exista vreo noima in tot zgomotul asta. Si vreau sa mai spun ceva. Nu mai cred deloc in tara mea. Nu mai cred ca cineva, vreodata, ar putea, sau ar vrea, sa faca o farama de bine aici. Nu mai cred in profesia mea. Imi e din ce in ce mai greu sa cred in sursele mele, ma tem tot mai mult sa nu fiu manipulata. Cred cu tarie in blaturi, manipulari, jocuri de culise, hotii. Nu am hotarat sa renunt inca. Imi amintesc ca, nu demult, credeam tare in ce faceam. Mai stau putin. Apoi o sa plec.

3 comentarii:

Dee spunea...

Eu mi-am dat seama acum din primul an de facultate (de jurnalistica), ca pe cat am impresia ca o sa imi placa ceea ce voi face, pe-atat voi fi de dezamagita si imi voi dori sa renunt. Deocamdata sunt un copil idealist ce crede ca va schimba ceva.
E bine ca nu te complaci, imi place stilul tau!
Cat despre ceea ce spui despre tara asta... nu pot decat sa fiu intru totul de acord.
O zi buna!

romana spunea...

Da. Sfatul meu, daca imi permiti, este sa faci si altceva in paralel. Astfel, o sa iti fie mult mai usor sa evadezi. In plus, in presa e bine sa stii macar un domeniu temeinic. Facultatea de jurnalistica inseamna, din pacate, mult timp pierdut in raport cu informatiile acumulate.

Dee spunea...

Multumesc pt sfat, e o chestiune ce am luat-o si eu in calcul si la care ma gandesc destul de serios.