Rîndul la fericire

Înşiraţi pe unul, sau două rînduri, cuminţi spăşiţi, ascultători. Apăsaţi de responsabilitatea care le-a cazut pe umeri... românul votează. De puţine ori în viaţă i s-a dat posibilitatea să aleagă. Mai alege şi astăzi. În faţa raftului, la cumpărături ...alege între brînza de oaie şi cea de vacă, de exemplu. Altfel, alegerea nu îi aparţine. Ieri s-au manifestat. Mulţi, şi parcă toţi dintr-o dată. Ştiu că pare absurd, în condiţiile în care prezenţa la vot a fost destul de scăzută. Cei care au votat însă, păreau că se simt împliniţi. Au calcat sigur şi apăsat înspre urne, parcă vroiau să transmită tuturor măreţia gestului lor. Nu am văzut nicio figură dezamăgită, sau eventual revoltată. Votul le-a făcut ziua. Le-a dat încă o dată posibilitatea să aleagă. Nu au ratat alegerile niciodată - şi-au amînat deplasările, nu au acceptat musafiri, au stat lipiţi în faţa televizoarelor. E bazinul care va vota oricum, pe oricine, şi în orice condiţii. Sunt oamenii care nu au îndoieli, care nu se tem niciodată că ar putea să greşască. Nimic nu este mai trist decît să îi vezi cum se înghesuie în rîndul ăla îngust. Nu pentru zahăr, nu pentru pîine. Ci pentru un ideal care nu le aparţine. Şi despre care nu vor ştii niciodată nimic. Este evident, deşi am stat toată ziua într-o secţie de votare, am refuzat să votez.