Agenda mea

Am stins televizorul, am oprit radioul, mi-am interzis sa citesc revista presei. Daca mai aud inca o data de senatorul, matusa, candidatul de la Justitie, Norica Nicolai, s-ar putea sa ma sufoc iremediabil. Nu ma intereseaza daca ea, sau un altul, vor ocupa fotoliul ministerului. Eu i-as inchide pe cei doi, Tariceanu si Basescu, in bucataria mea, si i-as indemna sa isi dea in cap, sa se impace, sa se omoare.. . Singura rugaminte: sa o faca cu usile inchise. Ca pe nimeni nu mai intereseaza cine da si cine primeste. Ca au pierdut iar trendul. Pe deasupra, se erodeaza aiurea intr-o perioada exploatata la greu mai peste tot in lume. Se apropie alegerile, iar ei nu si nu! O tin langa cu aceasta femeie dizgratioasa, care insista sa se identifice cu dreptatea si adevarul. Cat sa mai astepte targurile de la munte, pietele intesate de alegatori, bisericile ticsite de credinciosi!

Am, in schimb, mai multe probleme: cat o sa mai urce euro in raport cu leul (am o rata care ma chinuieste rau), cand o sa se prabuseasca piata imobiliara (ca tare mai visez la casa mea), cand o sa apara primul semn de primavara (ca inca sufar de traume post sarbatori), cand o sa vina AC/DC in Bucuresti (ca am auzit ca ar fi aproape), cand o sa termin porcaria asta de carte pe care o citesc!

LATER EDIT
Am fost nedreapta. Cartea nu este chiar o porcarie. Revoltatoare poate, usurica si descriptiva pe alocuri dar cu o scriitura destul de proaspata. Mi-a lasat un gust amar, imi repugna personajul, contextul, pana si povestea aleasa. Dar tocmai asta face sa nu fie o carte proasta. Mi-a trezit un sentiment atroce. Fie el si de sila, revolta...