Silenzio stampa

Sunt naucita. Naucita si depasita...Da, exact, depasita. Poate de asta nu am mai avut pofta sa scriu pe blog. Si tot de asta, mi se pare in continuare inutil. As vrea sa am maretia scriiturii lui Culianu. Sa pot sa imi vars acolo, pe o coala alba, macar o parte din amar, sa inventez personaje fictive si sa respir liber in continuare. Dar, evident, nu am maiestria lui. Asa am ales sa tac. Poate o sa aruncati cu pietre. Nu aveti decat. Dar va mai spun un secret. Nici macar iscusinta ziaristului mediu nu o am. Sa pot sa ma detasez, sa pot sa jonglez printre randuri si sa transmit esenta, sau macar o aparenta a esentei. Pana atunci, pana cand o sa invat sa ingenunchez literele, o sa tac. Si poate, uneori o sa va mai plictisesc cu chestiuni marunte...