Falimentul te scapa de recuperatori

Este o perioada nebuna pentru practicienii in insolventa. Buna si nebuna perioada lor. Falimentele cresc de la o zi la alta. Si nu ma refer aici la firmele mici, care zic pas, fie speriate de criza, fie din pricina impozitului forfetar. E vorba in special de firmele mari, care au active de milioane de euro, dar si datorii pe masura. Aici este miza. Firmele din insolventa se bat sa ajute companiile sa iasa cu capul sus din criza, si sa intre in reorganizare judiciara. Ce presupune reorganizarea? Presupune ca administratorul judiciar pune la punct un plan pentru a reduce cat mai mult pierderile unei firme. In principiu, scopul este curatarea firmei de datorii. Sunt vandute active, se dau oameni afara, totul pentru ca aceste costuri sa intre in contul datoriei. Creditorii, deci cei care au de recuperat bani, sunt asezati in ordine, de la mic la mare. In principiu, statul este cel mai mare creditor, el e primul care trebuie sa se indestuleze. Faptic, alti creditori nici nu mai apuca sa recupereze vreun ban. Asta doar daca firma de insolventa este suficient de abila. Iar daca este una dintre preferatele judecatorului sindic este si mai bine. El este de fapt Dumnezeul falimentelor. El stabileste cine va lichida acea firma, cum si cand este ea salvata. Daca mai este salvata. Daca cei care trebuie sa isi recupereze banii, persoane fizice sau firme, nu se inscriu la masa credala in 60 de zile, la revedere. Pierd tot. O parte dintre companii, care intra in procedura insolventei prefera sa ajunga la faliment. Si grabesc radierea de la Registrul Compertului. Intre timp, isi trec toate activele, deci tot ce e valoros, pe o alta firma. Si atunci judecatorul nu are decat sa il execute! Ca nu prea mai gaseste ce sa vinda, ca sa recupereze bani pentru plata datoriilor. Caz inchis. Am prezentat procedura in mare, tocmai ca sa explic ca falimentul in Romania nu este o tragedie atat de mare. Nu, daca esti smecher. Si ... niciuna dintre aceste smecherii nu se poate face fara complicitatea firmelor de insolventa si a judecatorului sindic (care de multe ori detine el insusi firme carora le atribuie cele mai banoase procese). In principiu, judecatorul sindic ar trebui sa atraga raspunderea celor care au bagat firma in faliment. Ati auzit de astfel de cazuri? Sunt foarte, foarte putine. Altfel, comisionul lor nu ar fi atat de consistent. Pentru ca este. Pentru ca altfel, Alina Gorghiu si Bogdan Olteanu nu s-ar fi zbatut acum sa devina practicieni in insolventa.