Rîndul la fericire

Înşiraţi pe unul, sau două rînduri, cuminţi spăşiţi, ascultători. Apăsaţi de responsabilitatea care le-a cazut pe umeri... românul votează. De puţine ori în viaţă i s-a dat posibilitatea să aleagă. Mai alege şi astăzi. În faţa raftului, la cumpărături ...alege între brînza de oaie şi cea de vacă, de exemplu. Altfel, alegerea nu îi aparţine. Ieri s-au manifestat. Mulţi, şi parcă toţi dintr-o dată. Ştiu că pare absurd, în condiţiile în care prezenţa la vot a fost destul de scăzută. Cei care au votat însă, păreau că se simt împliniţi. Au calcat sigur şi apăsat înspre urne, parcă vroiau să transmită tuturor măreţia gestului lor. Nu am văzut nicio figură dezamăgită, sau eventual revoltată. Votul le-a făcut ziua. Le-a dat încă o dată posibilitatea să aleagă. Nu au ratat alegerile niciodată - şi-au amînat deplasările, nu au acceptat musafiri, au stat lipiţi în faţa televizoarelor. E bazinul care va vota oricum, pe oricine, şi în orice condiţii. Sunt oamenii care nu au îndoieli, care nu se tem niciodată că ar putea să greşască. Nimic nu este mai trist decît să îi vezi cum se înghesuie în rîndul ăla îngust. Nu pentru zahăr, nu pentru pîine. Ci pentru un ideal care nu le aparţine. Şi despre care nu vor ştii niciodată nimic. Este evident, deşi am stat toată ziua într-o secţie de votare, am refuzat să votez.

Agenda mea

Am stins televizorul, am oprit radioul, mi-am interzis sa citesc revista presei. Daca mai aud inca o data de senatorul, matusa, candidatul de la Justitie, Norica Nicolai, s-ar putea sa ma sufoc iremediabil. Nu ma intereseaza daca ea, sau un altul, vor ocupa fotoliul ministerului. Eu i-as inchide pe cei doi, Tariceanu si Basescu, in bucataria mea, si i-as indemna sa isi dea in cap, sa se impace, sa se omoare.. . Singura rugaminte: sa o faca cu usile inchise. Ca pe nimeni nu mai intereseaza cine da si cine primeste. Ca au pierdut iar trendul. Pe deasupra, se erodeaza aiurea intr-o perioada exploatata la greu mai peste tot in lume. Se apropie alegerile, iar ei nu si nu! O tin langa cu aceasta femeie dizgratioasa, care insista sa se identifice cu dreptatea si adevarul. Cat sa mai astepte targurile de la munte, pietele intesate de alegatori, bisericile ticsite de credinciosi!

Am, in schimb, mai multe probleme: cat o sa mai urce euro in raport cu leul (am o rata care ma chinuieste rau), cand o sa se prabuseasca piata imobiliara (ca tare mai visez la casa mea), cand o sa apara primul semn de primavara (ca inca sufar de traume post sarbatori), cand o sa vina AC/DC in Bucuresti (ca am auzit ca ar fi aproape), cand o sa termin porcaria asta de carte pe care o citesc!

LATER EDIT
Am fost nedreapta. Cartea nu este chiar o porcarie. Revoltatoare poate, usurica si descriptiva pe alocuri dar cu o scriitura destul de proaspata. Mi-a lasat un gust amar, imi repugna personajul, contextul, pana si povestea aleasa. Dar tocmai asta face sa nu fie o carte proasta. Mi-a trezit un sentiment atroce. Fie el si de sila, revolta...