Stampila mea

M-am hotarat. O sa votez. Se pare ca nu pot sa ma tin neimplicata, totusi. Votez in primul tur sigur, nu promit ca o sa fac la fel si in turul doi. Cred ca ar trebui sa aspiram la un presedinte, care a citit mai mult decat Levantul in ultimii cinci ani. Cred ca meritam, da stiu, dar meritam ceva mai multa sinceritate. Cred ca putem sa sfidam derizoriul in care ei ne-au adus in ultimele zile. Dezbaterile absurde, legate de marea confruntare dintre candidati, m-au facut sa rad isteric. Amar rasul meu, e adevarat. Dar incercati sa va detasati si sa priviti toata povestea de undeva de sus. Cum se intalneau ei sa decida locatia, mogulii, moderatorii, culorile. O sinteza a dezastrului din ultima perioada. Asta ne-au oferit. Suntem in lumea a treia si nu cred ca alegerile vor schimba ceva. Dar degradarea a ajuns prea departe. Asa ca eu votez.

Rîndul la fericire

Înşiraţi pe unul, sau două rînduri, cuminţi spăşiţi, ascultători. Apăsaţi de responsabilitatea care le-a cazut pe umeri... românul votează. De puţine ori în viaţă i s-a dat posibilitatea să aleagă. Mai alege şi astăzi. În faţa raftului, la cumpărături ...alege între brînza de oaie şi cea de vacă, de exemplu. Altfel, alegerea nu îi aparţine. Ieri s-au manifestat. Mulţi, şi parcă toţi dintr-o dată. Ştiu că pare absurd, în condiţiile în care prezenţa la vot a fost destul de scăzută. Cei care au votat însă, păreau că se simt împliniţi. Au calcat sigur şi apăsat înspre urne, parcă vroiau să transmită tuturor măreţia gestului lor. Nu am văzut nicio figură dezamăgită, sau eventual revoltată. Votul le-a făcut ziua. Le-a dat încă o dată posibilitatea să aleagă. Nu au ratat alegerile niciodată - şi-au amînat deplasările, nu au acceptat musafiri, au stat lipiţi în faţa televizoarelor. E bazinul care va vota oricum, pe oricine, şi în orice condiţii. Sunt oamenii care nu au îndoieli, care nu se tem niciodată că ar putea să greşască. Nimic nu este mai trist decît să îi vezi cum se înghesuie în rîndul ăla îngust. Nu pentru zahăr, nu pentru pîine. Ci pentru un ideal care nu le aparţine. Şi despre care nu vor ştii niciodată nimic. Este evident, deşi am stat toată ziua într-o secţie de votare, am refuzat să votez.