Şi s-a oprit

Nu. N-am savurat nimic. Ora 21 m-a prins la coadă la vot, în frig, la o secţie specială, unde am stat două ore. Evident, nu am votat. Apoi am văzut exit poll-urile. Nu cred în ele, dar exaltarea a dispărut. Nu aţi observat că noi suntem într-o permanentă exaltare? Că mereu sperăm că o să scăpăm de corupţie, incultură la nivel înalt, sărăcie? Că votăm mereu pentru aceleaşi lucruri? Că nevoile noastre sunt încă la baza piramidei? Că vrem acelaşi sistem sanitar pentru care am votat şi acum cinci ani, acelaşi sistem de învăţămînt, şi aceleaşi şosele pentru care am votat şi acum cinci ani? Probabil peste alţi cinci ani o să votăm cu aceeaşi exaltare. Poate o fi frustrarea de a nu putea vota, poate instinctul cultivat pînă acum, însă nu pot să alung gîndul că alegerile au fost lucrate la greu. Dar vocea echilibrului îmi spune că oricine ar fi intrat în turul doi ar fi fost fix acelaşi lucru. Aşa că m-am liniştit. Zîmbesc.